Sunny’s Weblog

I’ll tell a joke to make you laugh
I’ll close the door to have a cry

I am down back to zero.

E ca o furtuna. Vine brusc si aduna totul din jurul ei. Distruge si pleaca. E intotdeauna acea liniste ciudata inainte de furtuna. Si in ciuda asta se produce. Si sunetul ala animalic. Parca se invarte totul intr-un ritm haotic. Haos. Asta ar fi cuvantul. Dar apoi totul revine la normal. De fiecare data. Aproape de fiecare data.

Enjoy!

Si „Hai Romania!”.

Am crezut ca intr-o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. Vroiam sa-ti revad calul alb. Mi-ai promis ca il voi calari candva. Si acum, cand in sfarsit as fi putut, ne-ai lasat sa ratacim printre faruri de masini. Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume. Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos. Oamenii nu au timp sa fie viteji. Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut. Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce-i onoarea, Fat-Frumos. Dar nimeni nu mai foloseste cuvantul asta. Nici in reclame nu l-am auzit. Foarte rar prin filme… dar mereu apare unu’ care spune ca esti prost daca ai onoare. Ai plecat si nu m-ai lamurit.

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos…niste case mici. Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau. Mi-ai spus ca nu pot sa stau mult, venea zmeul si trebuia sa va luptati. Si toti oamenii fac aceleasi lucruri. Cei singuri intra-n casa, arunca niste chei pe masa, se duc la frigider, scot o sticla, beau si privesc in gol, apoi se trezesc ca din vis, se duc in alta camera se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor.

In fiecare seara mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos. Am fi putut fi singurii, Fat-Frumos. Mi-ai promis ca nu o sa dormim doua nopti in acelasi loc, Fat-Frumos. Ca o sa zburam peste munti calare pe caii nostrii albi si o sa calatorim in acelasi timp cu stelele si unde vom vedea o luminita cat de mica acolo vom cobori si vom inopta. M-am gandit ca n-o sa pot zbura, Fat-Frumos, dar eram sigur ca voi calatori si luminite sunt peste tot, Fat-Frumos, asta ma doare. Nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam. E mult mai simplu decat pe vremea ta. Si tu nu esti aici. Spuneai sa inconjuram Pamantul si sa raspandim binele in lume. Dar nu mi-ai spus niciodata ce inseamna binele. N-ai apucat.

De ce m-ai lasat, Fat-Frumos? De ce…m-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini. Nu stiu drumul spre castel si acasa doare… De ce m-ai tradat, Fat-Frumos? De ce? Treci incoace sa lupti, sa ma ajuti sa castig. Nu mai stiu sa iubesc, fara tine mi-e frig.

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele? Ma enervez, Fat-Frumos, ca esti iresponsabil. M-ai lasat cu ochii-n soare. Vreau sa fac tot ce faceai tu si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos. Si sa-i invat si pe altii. Prietenii, trebuiau sa ma ajute, nu, Fat-Frumos? Trebuia sa plecam impreuna la drum. Trebuia sa stiu sa-i aleg, nu, Fat-Frumos? Ei bine, afla ca sunt singur.

De ce ai plecat, Fat-Frumos? De ce…m-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini? Nu stiu drumul spre castel si acasa doare…

Sunt singur si tu nu esti aici. Fomila, Setila, Pasaraslungila… Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri cu care ma vad miercurea la Mall si care canta cantece despre bere si nici macar nu-si mai amintesc despre tine. Imi spun ca au cunoscut-o doar pe Ileana Cosanzeana, ca de tine nu-si aduc aminte. Si rad, Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine. Trebuia sa fii aici lasule, sa ne inveti sa luptam, sa ne vorbesti despre onoare si prietenie, sa ne spui despre sacrificiu. Trebuia sa ramai aici sa te aperi, Fat-Frumos, pentru ca eu nu o pot face in locul tau. Ca numai eu ma zbat, Fat-Frumos. Ai plecat ca un las, Fat-Frumos si nu ne-ai invatat nimic.

Ai fi putut macar sa-mi spui cum ai facut sa o iubesti doar pe ea, Fat-Frumos. Pentru ca stiu ca ea te-a ajutat mult. Cum ai reusit sa iubesti o singura fata? Te urasc, Fat-Frumos. Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume. Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine. Si tu nu esti nicaieri, Fat-Frumos. Si nici zmeul nu mai e printre noi. Asa as fi fost sigur ca ai existat. Ai plecat, Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele si raul. Te urasc Fat-Frumos. Te urasc.

I’m tired of looking ‘round rooms wondering what I gotta to do
Or who I’m supposed to be
I don’t want to be anything other than me.

Azi m-a durut cel mai „mult”. Am crezut pentru un moment ca te-as putea inlocui cu cineva asemanator. Azi am simtit cel mai tare ca mi-e dor de tine. Sa te simt in preajma, sa ma trezesti dimineata, sa ma scoti din sarite, sa te sacai, sa fii alaturi de mine. Mi-e greu sa cred ca am facut tot ce se putea. Si nu stiu daca toate cuvintele astea or sa conteze candva. Uneori cred ca esti inca aici. Stiu ca se putea face mai mult. Si nu trebuie sa creada nimeni vreodata ca ai fost un capriciu al copilariei. Acum ma intreb de ce nu am mai multe dovezi ale amintirilor cu tine? Poate pentru ca nu a crezut nimeni vreodata ca o sa pleci. Si chiar ma doare. Nu credeam ca o sa mai am candva ghemu asta nenorocit in piept. Nenorocit ca in fara de noroc. Cu toate ca am fost norocoasa sa te am pe tine. O sa fi mereu aici. Si o sa ma gandesc la tine in continuare in fiecare zi. Iarta-ma.