Citeam undeva astazi [nu o sa ma apuc sa dau link-uri; nu cred ca e atat de important]. Da…spuneam ca am citit niste chestii. Interesante as zice. Nu stiu daca ar trebui sa le leg de cultura in general. E obositor doar sa vorbesti despre asta, d-apoi sa te apuci sa faci ceva in privinta asta. In orice caz…am remarcat ceva in toata treaba asta : suntem atat de naivi. Stiu ca mi-au luat cam multi ani sa-mi dau seama de asta..dar nu e niciodata prea tarziu, nu? Exista carti despre cum sa-ti faci viata mai buna, cum sa te imbogatesti, cum sa ai o casnicie/relatie perfecta, cum sa-ti imbunatatesti viata sexuala, sociala, cum sa gatesti mai bine, cum sa fi mai optimist, cum sa mori mai tarziu/ repede…Carti despre absolut orice. Cati dintre noi citesc toate astea? Cati sunt dispusi sa citeasca una din ele in loc sa citeasca ceva…nu stiu…ceva mai simpatic. Ceva mai metaforic. Un roman, o carte de poezii. In orice caz nu un manual de utilizare al vietii. Nu ma laud ca eu as citi nu stiu ce carte. Spre rusinea mea incerc cu disperare sa-mi amintesc cand am citit ultima oara o carte. Dar totusi…ce e cu treburile astea? Nu e ca si cand ai citi un manual de utilizare al robotului de bucatarie. Nu stiu cat il citesc si pe ala. Si stii ce e haios? Imi amintesc [si acum nu vreau sa fiu rautacioasa] ca nu exista tip pe care sa il stiu sa fi citit manualul de utilizare al vreunui obiect. Telefon, aspirator, blender, aer conditionat. Orice. Nu exista. De ce mereu mania asta cu “Lasa ca ma descurc si singur.” De ce ?! Si apoi de ce faceti ochii aia mari cand nu mai stiti pe ce buton sa apasati ca sa opriti/porniti vreun procedeu. Ca mai apoi, in putinele cazuri in care le permiteti sa fie de fata, prietena/iubita/sora etc. sa vina cu carticica aia mica si simpatica sa-ti spuna “Stii, nu trebuia sa faci asta. Apasa tu pe aia si-ai sa vezi ca e exact cum scrie-n carte.” Dezamagit in sinea ta o sa-i dai un raspuns de genu “Stiam asta. Verificam doar ceva. Nu era nevoie sa-mi spui asta”. Uhum…
Probabil oboseala e devina. Pur si simplu in seara asta cred ca sunt total impotriva barbatilor. Urat nu-i asa? 
Maine dimineata o sa-mi treaca. Si nu spun astea ca si cand ar vorbi Femeia din mine. Azi am vazut atatea defecte in sexul masculin incat nu-mi vine sa cred cum am stat langa/cu vreunu. Si cum prima persoana care o sa citeasca blog-ul asta infect [e pur si simplu infect sa te apuci sa-ti scrii aici trairile, parerile, sentimentele sperand ca nimeni nu o sa-si dea seama si ca tu o sa te simti mai bine dupa] e frate-miu… o sa-mi dea asa o replica inteligenta legata de alegerile, greselile etc etc incat maine dimineata daca mai sunt in stare de ceva o sa dau un mare Edit..Delete + doua palme imaginare ). O sa-mi repet ca suntem toti oameni. Ca toti gresim. Ca nu diferentele conteaza. Asemanarile is intotdeauna mai placute. Ca ceea ce [cam multe C-uri nu-i asa ] ai facut e destul de greu de modificat. Ca nu poti trai in trecut. Ca maine conteaza mai mult ca ieri. Ca exista doar coicidente absurde si asta nu inseamna ca primesti vreun semn divin. Ca si poimaine o sa ma trezesc la fel de buimacita. Si ca intr-o zi totul va fi cu siguranta altfel. Si ca nimic nu e indeajuns. E mai bine sa ceri mai mult decat sa crezi ca “mai bine putin decat deloc”.
It’s never enough until your heart stops beating.
[Beautiful Sunday]
